Această lipsă de recunoaștere provine în mare măsură din dificultatea de a studia substanța albă. Deoarece este situat sub suprafața creierului, chiar și cele mai de înaltă tehnologie imagistică nu își pot rezolva cu ușurință detaliile. Dar descoperirile recente, făcute posibile de progresele în imagistica creierului și examenele de autopsie, încep să arate cercetătorilor cât de critică este materia albă.

Materia albă este compusă din multe miliarde de axoni, care sunt ca niște cabluri lungi care transportă semnale electrice. Gândiți-vă la ele ca la cozi alungite care acționează ca extensii ale neuronilor. Axonii conectează neuronii între ei la joncțiuni numite sinapse. Acolo are loc comunicarea între neuroni.

Axonii se reunesc în mănunchiuri, sau tracturi, care parcurg tot creierul. Așezate cap la cap, lungimea lor combinată într-un singur creier uman este de aproximativ 85.000 de mile (136.794 de kilometri). Mulți axoni sunt izolate cu mielinaun strat de grăsime care accelerează semnalizarea electrică, sau comunicarea, între neuroni de până la 100 de ori.

Această viteză crescută este crucială pentru toate funcțiile creierului și este parțial motivul pentru care Homo sapiens are capacități mentale unice. În timp ce nu există nicio îndoială creierul nostru mare se datorează adăugării de neuroni de-a lungul eonilor de către evoluție, a existat o și mai mare creșterea substanței albe de-a lungul timpului evolutiv.

Acest fapt puțin cunoscut are implicații profunde. Volumul crescut de substanță albă – în principal din tecile de mielină care înconjoară axonii – mărește eficiența neuronilor din substanța cenușie pentru a optimiza funcția creierului.

Imaginați-vă o națiune de orașe care funcționează independent, dar care nu sunt legate de alte orașe prin drumuri, fire, internet sau orice alte conexiuni. Acest scenariu ar fi analog cu creierul fără substanță albă. Funcțiile superioare precum limba și memoria sunt organizate în rețele în care regiunile de materie cenușie sunt conectate prin tracturi de materie albă. Cu cât aceste conexiuni sunt mai extinse și mai eficiente, cu atât creierul funcționează mai bine.