Procesul tipic de dinainte de demolare nu face nimic pentru a contracara această mentalitate. Impusă cu scopul de a asigura un proces de demolare în siguranță, se concentrează în principal pe aspecte superficiale precum starea fizică a clădirii, neglijând valoarea intrinsecă, calitățile intangibile și narațiunile istorice țesute în țesătura acestor clădiri. De asemenea, rareori sunt incluse și posibilitatea și fezabilitatea modernizării și adaptării structurilor la standarde moderne, întrucât scopul principal al documentației este de a crea baza demolării, nu de a o contesta. Există totuși voci, atât de la arhitecți, cât și de la o anumită secțiune a publicului, care cer un proces de selecție mai atent.

Salvarea Mäusebunker: un nou model de procedură

Laboratoarele centrale pentru animale ale Universității Libere din Berlin, cunoscute și sub numele de Mäusebunker, au fost programate să fie demolate în 2020. Construită între 1971 și 1981 de arhitecții Gerd și Magdalena Hänska, structura brutală uimitoare a servit drept centru de cercetare pentru medicina experimentală până în prezent. 2010. În încercarea de a remodela și moderniza campusul, clădirea a fost propusă spre demolare. Mișcarea s-a confruntat cu opoziția arhitecților și a publicului larg, deoarece alte două clădiri brutaliste din același complex, spitalul și Institutul de Igienă și Microbiologie, erau deja listate ca monumente moderne.

Oficiul Monumentelor de Stat din Berlin a contribuit la dezbateri făcând public rezultatul unui nou tip de analiză, „Modellverfahren Mäusebunker”. Cercetarea, realizată în cooperare cu Universitatea de Medicină Charité și Departamentul Senatului pentru Dezvoltare Urbană, Construcții și Locuințe, a avut ca scop evaluarea clădirii în termeni de utilizare și potențial viitor. Abordarea interdisciplinară reprezintă o schimbare de la procesul tipic pre-demolare. Evidențiază importanța istorică a elementelor neobișnuite ale clădirii, cum ar fi sistemul complex de ventilație vizibil la exterior, evaluând totodată imaginea clădirii, deoarece unul foarte recunoscut poate face utilizările viitoare mai vizibile pentru public.

Acest proces a subliniat semnificația Mäusebunker în contextul său mai larg, ca o dovadă a angajamentului față de progresul științific, care a definit arhitectura postbelică și planificarea urbană în Germania. Arhitectura experimentală brutalistă este acum înțeleasă ca parte a unei anumite identități culturale. Experții au explorat, de asemenea, potențialul de „retrofitting” ca alternativă durabilă pentru conservarea resurselor. Analiza a analizat, de asemenea, fezabilitatea structurii și potențialele utilizări viitoare, căutând să înțelegem compatibilitatea dintre o nouă funcție și structurile existente.

Mouse Bunker ne pune o întrebare: Cum ne descurcăm cu clădirile foarte specifice din această perioadă când am presupus în mod eronat că energia și resursele erau din abundență? – Christoph Rauhut, șeful Biroului Monumentelor de Stat din Berlin, în un interviu pentru Tagesspiegel

În urbanism, studiile de fezabilitate sunt adesea folosite pentru a analiza propunerea și a defini posibilitatea reală de implementare a proiectului din punct de vedere tehnic, administrativ, juridic și financiar. Acest nou model de procedură reflectă acest tip de studiu, dar îl aplică fezabilității reutilizării pentru o structură existentă.

Ca urmare a acestor eforturi colective, clădirea Mäusebunker a fost acum plasată sub protecția monumentelor. The Oficiul Monumentului Statelor din Berlin sa încheiat că fostele laboratoare ar putea fi transformate într-un loc cultural cu utilizare mixtă, deoarece cafenelele, sălile de evenimente și diferitele utilizări comerciale ar putea fi integrate în spațiile sale, păstrând în același timp identitatea culturală distinctă. Contribuind la conversație, arhitecții ERA au contribuit prin demonstrarea modului de adaptare a clădirilor pentru a atinge standardele moderne de echilibru energetic, fără a modifica semnificativ exteriorul din beton.

Pe lângă rezultatul pozitiv legat de Mäusebunker, întreg acest capitol demonstrează viabilitatea procedurii model experimental, un proces planificat să devină procedura standard pentru Oficiul Monumentului și, sperăm, un exemplu pentru mai multe administrații locale care supraveghează patrimoniul modern.

Înțelegerea potențialului structurilor existente

Opțiunea de reutilizare și adaptare a clădirilor are multiple avantaje. Pe lângă asigurarea continuității identității culturale a locului, se conservă și energia și materialele deja utilizate și limitează nevoia de a consuma noi resurse, făcându-l cea mai sustenabilă opțiune în majoritatea cazurilor. Acest concept este cunoscut sub numele de „energie gri”, un termen care se referă la suma întregii energii necesare producerii unui produs. Energia primară utilizată în timpul construcției reprezintă un procent mare din consumul total de energie al clădirii pe parcursul ciclului său de viață, materiale precum betonul reprezentând cantități semnificative de CO2 necesare pentru producție. Dar structurile solide din beton au avantaje pentru reutilizare, deoarece structurile lor pot face față intervențiilor majore, amorsându-le pentru reutilizare.

Clădirile existente sunt noul material de construcție al zilei de mâine. Aprecierea a ceea ce există nu este o atitudine conservatoare, ci mai degrabă o metodă (deseori uitată) de continuitate și îmbogățire. Se bazează pe o filozofie a îngrijirii și este adesea mult mai responsabil din punct de vedere economic. – Anne Lacaton

Exemple de silozuri și buncăre din beton reimaginate demonstrează că creativitatea și libertatea de proiectare pot proveni din structurile existente. Între 1973 și 1975, Ricardo Bofill a transformat o veche fabrică de ciment într-o La Fàbrica, un complex de locuit și muncă care a devenit unul dintre cele mai cunoscute proiecte ale sale. Un proiect similar de conversie a fost întreprins între 1977 și 1986 la São Paulo de către arhitectul Lina Bo Bardi, rezultând The Fábrica da Pompéia, un proiect exemplar de conversie post-industrială și un exemplu proeminent de arhitectură brutalistă. În vremuri mai recente, transformarea de către Studio Thomas Heatherwick a Complexului de silozuri de cereale din Cape Town în Muzeul Zeitz de Artă Contemporană Africa demonstrează încă o dată calitatea și complexitatea spațiilor care pot rezulta din integrarea și reutilizarea structurilor existente.

Acest articol face parte din Subiectele ArchDaily: Decarbonizați arhitectura prezentat de Holcim.

Condus de scopul său de a construi progres pentru oameni și planetă, Holcim decarbonizează clădireaîn același timp îmbunătățind standardele de viață pentru toți. Holcim dă putere arhitecților și dezvoltatorilor din toate regiunile să construiască în mod durabil. Această serie explorează modul în care orașele viitorului pot fi cu emisii scăzute de carbon, circulare și rezistente.

În fiecare lună, explorăm un subiect în profunzime prin articole, interviuri, știri și proiecte de arhitectură. Vă invităm să aflați mai multe despre subiectele noastre ArchDaily. Și, ca întotdeauna, la ArchDaily salutăm contribuțiile cititorilor noștri; dacă doriți să trimiteți un articol sau un proiect, contactaţi-ne.