Un 2017 studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences a constatat că este posibil ca creierul furnicii să nu fie implicat deloc în întregul proces. Lucrarea a constatat că, pe măsură ce ciuperca crește în interiorul corpului furnicii, celulele sale creează o rețea interconectată de fibre care umple aproape în întregime cavitatea corpului furnicii gazdă – și este acea rețea care coordonează cel mai probabil mișcările furnicii. Folosind AI, au descoperit că este posibil ca ciuperca să nu aibă deloc nevoie să intre în creierul furnicii pentru a manipula capul, toracele, abdomenul și picioarele insectei.

„Am descoperit că un procent mare de celule dintr-o gazdă erau celule fungice”, a spus David Hughes, autorul principal al studiului și profesor asociat de entomologie și biologie la Penn State, în un comunicat de presă. „În esență, aceste animale manipulate erau o ciupercă în hainele furnicilor”.

Aproape totul, dar creierul este preluat în întregime de celulele fungice. Ceea ce îi face pe cercetători să creadă că ciuperca ar putea păstra creierul dintr-un motiv – poate pentru a ajuta furnica să supraviețuiască până când își poate efectua „mușcătura de moarte” finală.

O alta lucrare 2017 co-autor de Hughes și publicat în revista Plos One, a explorat gene care par să permită Ophiocordyceps să activeze diferite gene în timpul zilei și nopții pentru a-și controla gazda furnică.

Deși aceste constatări sunt convingătoare, încă nu este clar ce se întâmplă între ele Ophiocordyceps și victimele sale. Ceea ce este clar este că ar fi extrem de dificil pentru o ciupercă să înceapă să deturneze corpurile umane în cale Ophiocordyceps își face drumul cu furnicile. Cel puțin avem acest mic confort.