O schimbare a avut loc în ambele discipline în ultimele decenii. Arhitecții s-au îndepărtat de modernism și au îmbrățișat proiecte specifice contextual, în timp ce antropologia și alte științe sociale au adoptat o „întorsătură spațială”, concentrându-se pe interacțiunile dintre oameni, elementele non-umane și mediul construit. Arhitecții sunt acum din ce în ce mai preocupați de aspectele performative ale clădirilor, extinzându-și interesul pentru studiile antropologice. Cele două domenii au comunități metodologice și teoretice, sugerând o potențială colaborare ca „antropologie arhitecturală”.

Esența antropologiei arhitecturale constă în recunoașterea faptului că arhitectura se extinde cu mult dincolo de tărâmul clădirilor și al spațiilor. Conține o gamă largă de elemente, de la structurile fizice în sine până la materialele utilizate, contextele culturale pe care le întruchipează și practicile de zi cu zi de a le locui. Prin adoptarea unei abordări interdisciplinare care combină perspective din antropologie și arhitectură, designerii pot obține perspective mai profunde asupra modului în care spațiile modelează viețile. Antropologia arhitecturală oferă o lentilă pentru a explora trei aspecte fundamentale ale practicii arhitecturale: proiectarea, arhivarea și locuirea. Fiecare dintre aceste dimensiuni aruncă lumină asupra diferitelor fațete ale relației om-mediu, dezvăluind rețeaua complicată de interacțiuni care definesc lumea noastră construită.

Proiectare

Studiile tradiționale de arhitectură se concentrează adesea pe produsele finale ale designului, trecând cu vederea procesul dinamic prin care sunt concepute clădirile și spațiile. Antropologia arhitecturală invită la o schimbare a atenției către actul de proiectare în sine, urmărind rețelele complexe de oameni, instrumente și tehnologii implicate. Imersiunea în practicile de zi cu zi ale arhitecților și designerilor poate oferi o perspectivă mai profundă asupra modului în care spațiile iau ființă și asupra nenumăratelor influențe care le modelează forma și funcția.

Arhivare

Conservarea și organizarea cunoștințelor arhitecturale joacă un rol crucial în modelarea înțelegerii noastre asupra istoriei și evoluției mediului construit. Antropologia arhitecturală examinează procesele de arhivare, dezvăluind mecanismele prin care artefactele arhitecturale devin parte din narațiunile istorice. Urmărirea practicilor arhiviștilor și curatorilor poate dezlega dinamica socială și culturală care informează construcția arhivelor arhitecturale și impactul acestora asupra memoriei noastre colective.

Locuind

Actul de a locui depășește simpla ocupare – el cuprinde implicarea activă și transformarea spațiilor construite. Antropologia arhitecturală se adâncește în practicile de zi cu zi de locuire a clădirilor, explorând modul în care utilizatorii interacționează cu mediile lor și le modelează în timp. Studierea rutinelor, ritualurilor și dinamicii spațiale ale vieții de zi cu zi oferă perspective asupra experienței trăite a arhitecturii și a implicațiilor acesteia pentru bunăstarea umană.

Îmbunătățirea înțelegerii antropologiei arhitecturale presupune adoptarea unui set de reflecții metodologice care să ghideze practicile de cercetare. Practica necesită evitarea grăbirii la explicații și, în schimb, să prioritizeze imersiunea în experiențe directe de proiectare, arhivare și locuință prin observare și documentare repetate. De asemenea, devine important să recunoaștem importanța elementelor non-umane în modelarea proceselor arhitecturale, urmărirea rolurilor și relațiilor acestora pentru a obține o înțelegere cuprinzătoare a dinamicii designului. Ar trebui să se pună accent pe adâncirea în detalii minuscule și complexități ale practicilor arhitecturale în setarile de zi cu zi, îndepărtându-se de vederile panoramice pentru a surprinde nuanțele interacțiunilor om-mediu.

Arhitectura servește ca o reflectare a societății umane. În mijlocul complexității erei antropocenului, când intervențiile umane au alterat planeta la scară geologică, înțelegerea relațiilor dintre oameni și loc devine din ce în ce mai semnificativă. Pentru a înțelege cu adevărat această conexiune și pentru a proiecta clădiri mai locuibile, este nevoie de noi abordări interdisciplinare care combină antropologia și arhitectura. Aceasta nu este doar antropologia arhitecturii sau a etnografiei adaptate pentru arhitecți, ci o nouă abordare care transcende aceste perspective: Antropologia arhitecturală.